Cum găsesti curajul de a părăsi o relație abuzivă!

Cum sa nu ne mai intereseze ce cred altii despre noi!
December 24, 2020
Lucruri pe care trebuie sa le inveti cand pierzi un suflet pereche!
March 24, 2021

Cum găsesti curajul de a părăsi o relație abuzivă!

SONY DSC

„Fă ceva astăzi pentru care viitorul tău îți va mulțumi”, asa isi incepea una dintre clientele mele povestea vietii ei… dupa o casnicie in care intrase plina de speranta ca va fi fericita si ca va fi alaturi de “alesul ei” o viata intreaga.

Desi il cunostea de aproximativ un an, un an frumos si fericit, a urmat casatoria religioasa! Odata cu casatoria insa, atunci cand el a fost sigur ca ea va lupta pentru el, ca il iubeste si ca are o gandire despre casnicie ca orice s-ar intampla va fi langa el, au început abuzurile fizice și emoționale extreme, până  a reusit sa divorteze în 2012. Abuzul fizic, sexual, emoțional și verbal – sunt tot ceea ce a cunoscut in fosta casnicie care a durat aproximativ 7 ani.

A vrut cu disperare să fie iubita, apreciata și respectata. Îsi dorea cu disperare „normalul”, orice ar fi insemnat asta, un job normal atat ea cat si el, sa vina acasa sa rada, sa gateasca si sa fie impreuna…. A tânjit după o poveste romantică care insa s-a sfarsit doar dupa cateva luni dupa ce a facut nunta. Tânjea după fericire și pace. Pur și simplu insa dupa un timp nu mai era convinsa că exista de fapt asa ceva.

Credea ca misiunea sa în viață a fost să găseasca pe cineva care să o iubească așa cum merita să fie iubita, să aibă grijă unul de celalalt și apoi ca vor trăi fericiți pentru totdeauna.

S-a sacrificat în moduri nespuse doar pentru a fi iubita.

Problema era că nici măcar nu știa ce este iubirea reală sau cum să se iubeasca pe ea. Nu a avut deloc respect de sine fiindca mereu căuta fericirea sub forma unei alte ființe umane. Era sigura că la un moment dat el va aprecia de cate ori l-a salvat fie de amenzi sau de a intra dupa gratii si ii va aduce fericire eternă și iubirea adevărată.

Abia după ce a părăsit acea casnicie, si-a dat seama că nu va găsi niciodată fericirea și dragostea adevărată până nu se va iubi pe sine.

Primul an pana la nunta a fost foarte frumos… A mințit-o și s-a prefacut de multe ori, în multe privințe, dar ea a ignorat totul… S-a agățat de el, fiindca nu voia sa creada ceea ce intuitia ii dicta, si mai ales gandea ca ar putea trece cu vederea defectele lui. În plus, nici ea nu era perfecta.

Abuzul fizic, verbal și emoțional a devenit frecvent la doar cateva luni de la nunta… O jignea, umilea si o intimida aproape zilnic, insa la sfârșitul zilei, el își cerea scuze și credea ca lucrurile se vor imbunatatii. O asigura că o iubește cu adevărat și se va schimba. Ii dadea speranțe false, dar totuși speranțe, iar ea era sigura că lucrurile se vor îmbunătăți.

In cel de-al saptelea an insa, si-a dat seama ca lucrurile nu se vor schimba niciodata… in plus era distrusa emotional si stia ca singura sansa de a scapa de el era divortul sau moartea…

Inca de la inceputul separarii, el a avut un comportament ciudat… o zi voia divortul, urmatoarea nu sau pur si simplu cand vedea ca ea este de neclintit, incepea din nou cu jigniri si amenintari…

Totul a fost întotdeauna din vina ei… inclusiv ca o insela sau o abuza fizic si verbal. Orice ar fi vrut i-a oferit… Orice a vrut să facă, a făcut… Nu mai avea niciun cuvânt de spus în ceea ce privește relația sau deciziile din nici un punct de vedere iar apropiatii lui, la fel ca si el o manipulau frecvent spunandu-i ca asta este casnicia si ca peste tot e la fel dandu-i si tot felul de exemple despre diferite casnicii.

A făcut totul în felul lui sau deloc!.. A devenit “o coajă de femeie” agățată doar de speranța că lucrurile se vor îmbunătăți, desi lucrurile cu fiecare an trecut se inrautateau. Adică, întotdeauna și-a cerut scuze la sfârșitul zilei, așa că ea il credea ca nu va mai exista nimic rau cel putin din acel moment.

„Se va schimba”, se gândea mereu. „Știu că o va face. Îl pot ajuta cu asta, aratandu-i ca il iubesc si sunt alaturi de el in clipele in care facea cate ceva rau nu doar impotriva mea ci si a familiei si apropiatilor nostrii. Știu că asta îl va schimba. O va vedea într-o zi! ”

Nici asta nu s-a întâmplat niciodată! A fost un esec complet…

Până în anul șase probabil că deja incercase totul… nu mai spunea nimic neintrebata, incerca sa ii vorbeasca frumos, desi de multe ori nu mai reusea… practic ajunsesera sa fie dusmani in propria casa! Nu putea sa-l paraseasca fiindca mereu o ameninta si o manipula in tot felul de moduri… dar asta a mai durat inca un an… in care intr-adevar el nu o mai abuza fizic atat de des.. insa deja ea se razvratise impotriva abuzurilor lui aparandu-se mereu si lovindu-l cu orice prindea in mana…

Abia câștiga bani și se baza pe parintii ei desi la inceput tatal sau nu a fost de acord cu divortul fiindca o parte din casa construita in casnicie, si ei investisera bani.

Viața ei devenise un dezastru complet. Emoțional… profesional… simtea ca nu mai avea nimic!

S-a uitat în oglindă și a plâns pentru femeia care se uita înapoi la ea. I-a fost luata demnitatea si fericirea în atâtea feluri… Fata fericită, credula si plina de speranta in viitor, pe care o știa, nu mai era… acum era goala și lipsită de orice fel de ganduri pozitive.

Avea douazeci si opt de ani și gândul de a-si pune capăt vieții i-a trecut prin minte de mai multe ori decât îi place să recunoasca. Simtea ca nu era nimic și ca pierduse “totul”. Nici nu mai suporta să se priveasca în oglindă.

Plângea tot timpul, si nu se gandea decat ca nu mai are nici un viitor… În ochii ei, era un eșec complet.

Începutul sfârșitului!

Era la jumatatea anului cand a bagat divortul dupa ce, la fel ca in fiecare zi ajunsese de la munca si voise o seara linistita… insa nu a lasat-o in pace pana nu a acceptat sa mearga cu el la barul din apropiere ca sa-si ia “o sticla de bere”… evident ca nu s-a intamplat asa.

In noaptea aia a si plecat de acolo dupa ce din nou o abuzase in toate felurile posibile…

A fost o epavă emoțională… Știa că trebuie să plece, dar era îngrozită de ce va urma fiindca deja il cunostea si datorita legaturilor lui de familie si banilor stia ca nici politia nu o va ajuta foarte mult.

Nu mai avea nimic. Nu mai avea bani, slujba mergea din ce in ce mai greu si totul parea ca se naruie in jurul ei. Ceea ce a avut a fost un fir mic de speranță ca doar astfel ar fi putut sa mai traiasca. S-a întrebat de o sută de ori în acea noapte: „Claudia, dacă nu pleci acum, când vei mai pleca? Cât mai poți trăi așa? ”

Atunci s-a speriat de viitorul sau. Au fost atât de multe întrebări fără răspuns. Nu știa ce se va întâmpla insa stia ca orice ar fi urmat era mai bine decat sa ramana alaturi de el.

Atunci si-a dat seama că singura ieșire era sa plece… din nou… insa de data asta definitiv! Depindea de ea… trebuia să repare acest dezastru pe care l-am numit viața sa!

Călătoria vindecătore!

În urmatoarea dimineata a “fugit” de acolo… si din acel moment nu s-a mai intors… Si-a pus toată credința și încrederea în univers și a găsit curajul de a-si reconstrui viața, lucrând mai întâi la stima de sine și apoi la iubirea de sine.

Prieteni adevarati nu mai avea… membrii familiei erau impartiti in “tabere”… insa la un moment dat… “ceva” a ridicat-o… Lucrurile s-au asezat la loc într-un mod magic…. odata cu decizia de a se muta intr-un alt oras!

Încă îsi aminteste frica și incertitudinea pe care le simțea zilnic… Nu-i venea să creada că l-a părăsit în cele din urmă, totuși încă nu aveam încredere în ea să ia deciziile bune… Întreaga  viață a fost rezultatul tuturor alegerilor proaste pe care le-a făcut inca din momentul in care l-a cunoscut.

Nu știa să se iubeasca sau să se respecte. Nu avea încredere în sine și avea foarte puțină valoare de sine. Avea nevoie să învețe ce linii de graniță sunt și să înceapa să le “traseze”. Avea nevoie să învețe ce este iubirea, iubirea de sine și cum să găseasca fericirea în ea insasi.

A avut foarte multe de învățat. Deconectarea din cei 7 ani de credințe limitative și a i se spune „nu ești buna, nu ai valoare, ești proasta” avea să dureze ceva timp și multă muncă… iar in primii ani nu a reusit mare lucru…

Începuse literalmente de la zero…

Și nu avea nicio idee de unde să înceapa. Nu se simțise niciodată atât de singura… insa stia ca acum totul depindea de ea.

Cu ajutorul surorii ei, a găsit și a facut numeroase cursuri prin care invata cum sa depaseasca noptile si fricile ei la inceput… iar apoi cum sa isi “inchida”traumele intr-un “loc ferecat al mintii ei”. Am găsit articole de creștere personală și de auto-îmbunătățire. A ascultat podcast-uri motivaționale, a urmărit videoclipuri de inspirație de pe YouTube până când i-au “sângerat ochii” si nu a mai putut sa planga. Călătoria sa de vindecare a fost epuizantă, frustrantă, dezordonată dar și frumoasă, în același timp…. fiindca inca dupa cativa ani nu mai stia ce este frica, frustrarea sau suferinta totala pe care o resimtise atatia ani.

De fiecare dată când îmi trecea prin mintea indoiala, o striga declarând că „sunt demna, la naiba!”… si a făcut asta zilnic… Zi de zi, încet, dar sigur, învăța în sfârșit să se iubeasca și să se respecte. Încrederea sa în sine creștea dincolo de orice si-ar fi putut imagina. Ieșea din zona  de confort și făcea schimbări care o speriau, dar care se adăugau la creșterea sa.

Si-a reinventat complet viața, schimbând în cariera sa de consilier financiar pentru a deveni terapeut psihologic si speaker motivational. Acum scrie inclusiv despre călătoria sa de vindecare, dând speranță și inspirându-i pe alții că și ei pot avea viața pe care și-o doresc cu adevărat. O viață de fericire, bucurie si pace interioară.

Încă mai are multe de făcut…. insa acum stie ca nu trebuie niciodata sa inceteze sa evolueze. Nu mai este la fel de înfricoșător și este absolut frumos acest drum…

Schimbarea din orice punct de vedere… depinde de ea!

Se gândeste uneori înapoi la viața sa și se întreaba unde ar fi dacă nu ar fi părăsit relația toxică și se înfioara. Dorința sa de a-si schimba viața a devenit mai puternică decât dorința de a trăi în zona sa de confort… Acum stie ca oriunde trebuie sa faca mutari sau schimbari… o poate face fiindca “cineva” intr-un fel sau altul are grija de ea!

Si stie acum si ea…

Da, este înfricoșător. Cu toții vrem să știm ce ne rezervă viitorul. Cu toții ne dorim răspunsuri la întrebările noastre. Cu toții vrem să știm că vom fi în regulă și viața se va îmbunătăți.

Dar viața nu se va îmbunătăți până nu vei lua decizia de a face acele mari schimbări. Depinde de tine să faci asta! Greu și înfricoșător? Da. Imposibil? Absolut deloc. Asa ca cele care sunteti intr-o situatie similara trebuie să vă puneți această întrebare: „Cât de rău poate sa fie dupa, comparativ cu ce am acum in viata mea?” Trebuie să aveti încredere că viața poate și se va îmbunătăți atunci când veti decide să preluati controlul, să ieșiti cu îndrăzneală din zona de mizerie și confort și să aveti credință.

S-ar putea ca lucrurile să nu fie atat de rele pentru unele dintre voi asa cum a fost in “aceasta poveste”, dar lucrurile se vor îmbunătăți în timp dacă credeti în voi, veti cauta ajutor și veti continua să avansati, zi dupa zi.

Viața pe care o doriti este la un pas. Fă pasul! Ești demna! Si mai ales, nu uitati ca meritați o viață mai bună… asa ca faceti-o pentru voi, dragele mele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *